Datele preliminare ne îndreptăţesc să sperăm că anul trecut creşterea economică s-a apropiat de plus 2,5 la sută. Peste aşteptări. Vom avea confirmarea de la Statistică la 15 februarie. Totodată, potrivit prognozelor, PIB-ul va continua să urce în acest an. Iar inflaţia nu s-a întors, cum s-a prezis deseori; dimpotrivă, datele consemnează cea mai mică inflaţie din 21 de ani. Şi iată că, dintr-o dată, dezbaterea economică a dat năvală în stradă. Au izbucnit proteste populare în Bucureşti şi în multe alte oraşe.
De ce abia acum, când economia începe să se mişte ceva mai bine? Şi de ce nu în cei doi ani de recesiune sau când au fost introduse măsurile de austeritate? Întreb şi atât. Nu sunt calificat să dau răspunsuri. O vor face, desigur, sociologii, psihologii, politologii. Cert e că n-avem cum să ştim, acum, cât timp vor dura protestele şi ce dimensiuni vor avea. Un lucru nu trebuie să se întâmple însă în nici un caz: să fie gripate motoarele economiei.
Acum, la începutul lui 2012, România are încă multe probleme de rezolvat. Există însă o urgenţă a urgenţelor: optimizarea ofertei de bunuri şi de servicii. Dacă vrem să rămână în circulaţie trei trenuri, stabilizarea preţurilor, stabilizarea financiară şi consolidarea creşterii economice, va fi nevoie să plece la drum şi al patrulea tren. Optimizarea ofertei interne.
E posibil? Da. În două etape însă. Căci măsurile esenţiale, care să asigure plusuri de competitivitate şi de eficienţă, nu vor putea fi luate imediat. Şi-atunci? În prima etapă ar putea fi ambalate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială şi disciplina consumului. Urmând ca oferta internă de bunuri şi servicii să crească substanţial în etapa a doua.
Cererea de consum, deşi în creştere uşoară, continuă să fie redusă. Nu ne va avantaja un echilibru la nivelul de jos. Este important să fie reactivată pompa
