Dar dintre toate formele de nesimţire, cea mai revoltătoare este negarea evidenţei. Nu-i vorbă că majoritatea politicienilor postdecembrişti au afişat constant această formă de neruşinare. Reprezentanţii actualei puteri au dus-o însă la „desăvârşire", copiind prost, ca un elev indolent, metoda sovietică de livrare a minciunii ca adevăr absolut. Urmărindu-le cu atenţie declaraţiile publice, îţi dai seama imediat că au primit „instructajul de la centru", fie prin SMS (cum se obişnuieşte), fie direct la sediile partidului.
Pe scurt, „placa" are aceleaşi tonalităţi false, indiferent că este derulată de câţiva aşa-zişi „formatori de opinie", de prim-ministru sau de vreun parlamentar obscur, trimis „după listă" în studiourile televiziunilor de ştiri. Unu: sunt de înţeles nemulţumirile oamenilor în privinţa măsurilor de austeritate. Doi: jandarmii au acţionat conform legii împotriva protestatarilor agresivi („ciumpalaci", „viermi" - în discuţiile de la partid). Trei: întreaga clasă politică este vinovată pentru starea actuală de lucruri.
Dar să le analizăm pe rând. Unu: nemulţumirile oamenilor în privinţa tăierilor salariale, ale pensiilor şi ale unor prestaţii sociale. Cei care au ieşit în stradă nu au avut ca principală revendicare eliminarea acestor măsuri. Oamenii au ajuns la capătul răbdării din cauza faptului că, mai ales preşedintele, dar şi unii lideri marcanţi ai PDL nu au ratat nicio ocazie de a sugera că ei fac ce vor în ţara asta („ghici, ghicitoarea mea!"). Anunţata „reformă a statului" nu a convins mai pe nimeni, foarte mulţi români fiind siguri că în spatele ei se derulează „afaceri grele" pe bani publici. De aici şi iritarea produsă de ideea că sistemul sanitar s-ar putea privatiza în folosul „mafiei din domeniu", iar cetăţeanul obişnuit va trebui să plătească orice serviciu medical, „în afara unui banal set de analize şi a unor injecţii" (
