După ce a pus în scenă două montări de mai mare dragul după „Punguţa cu doi bani" şi „Ivan Turbincă", regizorul Alexandru Dabija a continuat să scormonească în universul scrierilor lui Ion Creangă, scoţând la iveală o nouă poveste: „Capra cu trei iezi".

Cu puţină vreme în urmă, am atacat şi noi într-un articol tema violenţei în basme şi printre împricinate se număra chiar capra din poveste. Ni s-au spus atunci vorbe grele, inclusiv că, dacă pe autoarea articolului o cheamă „Lupu", orice urmă de credibilitate este din start spulberată. „Nu puteţi fi neutră dacă vă numiţi „Lupu“, pentru că lupul a ieşit şifonat din toate basmele în care a apărut, atât din „Scufiţa Roşie", cât şi din „Capra cu trei iezi", iar toată încercarea asta de reconsiderare a basmelor nu pare altceva decât o pură răzbunare a lupului pentru umilinţele îndurate, de-a lungul timpului," ne-a replicat un cititor cu umor. Am înghiţit atunci găluşca pentru că, într-adevăr, un astfel de demers poate părea suspect dacă ai un nume de familie rău famat. Iată însă că, la doar câteva săptămâni distanţă, în sprijinul nostru sare unul dintre cei mai mari regizori români de teatru, care nu poate fi suspectat de parti-pris-uri nici cu lupul, nici cu capra, pentru pe el că îl cheamă Dabija. Şi este mânat în luptă doar de grija de a aprofunda cazul caprei şi a restitui lumii întreg adevărul.

„Teoria cu violenţa basmelor nu este nouă, cel puţin pentru cunoscători ca mine", ne-a spus Alexandru Dabija. „Eu cred că toate poveştile sunt violente pentru că ele chiar au fost create cu scopul de a speria copiii, iar asta nu din sadism, ci pentru a le intra în cap anumite învăţăminte, cum e în cazul „Caprei..." acela de a nu deschide uşa străinilor. În spectacolul nostru însă am mers mai departe de latura moralizatoare a poveştii pentru că ne adresăm adulţilor. Am trecut deci de la morală la stomac."

Leg