Ricardo Cadu (30 de ani) poate fi oricum, însă nu şi ipocrit! Vorbele sale au o sinceritate aproape brutală şi parcă te bucuri că din gura lui ies vorbe pe care alţi jucători veniţi din străinătate nu au curaj să le rostească. Nu e deranjat dacă i se atribuie cuvântul mercenar şi recunoaşte că a venit în România doar pentru bani. Cu aceeaşi seninătate spune că meseria nu îl împiedică să petreacă atunci când vrea şi că, surprinzător, este împotriva naţionalizării jucătorilor străini. Surprinzător, pentru că despre el s-a vorbit în multe rânduri că ar putea îmbrăca tricoul României.
Ricardo, au trecut şase ani de când ai ajuns la CFR Cluj. Care a fost prima impresie pe care ţi-au lăsat-o oraşul şi clubul?
N-a fost una tocmai bună! Eu veneam atunci de la o echipă care juca pe un stadion nou, pe care s-au disputat meciuri de Campionat European, iar la Cluj stadionul era micuţ. Terenul de antrenament nu era bun, nici măcar echipamentele nu erau cine ştie ce. Nu îmi plăcea nimic de aici...
Atunci, de ce ai venit?
Eu am semnat contractul în Portugalia, nu ştiam ce e la Cluj. Prima lună a fost foarte grea, îmi disperam impresarul cu telefoane. Voiam să plec, nu aveam de gând să rămân în România. A fost greu, greu, greu!
Şi ce s-a schimbat de ai rămas în România?
Aici eram patru portughezi şi ne-am ajutat reciproc să ne adaptăm şi să trecem peste toate. Mai vorbeam între noi şi ne ziceam «Mamă, unde am ajuns!».
La ce ai renunţat atunci când ai ales să vii să joci aici?
Poate că la visul de a juca vreodată la naţionala Portugaliei. Eu am fost la tineret într-o echipă foarte, foarte bună, era şi Cristiano Ronaldo, erau mai mulţi jucători valoroşi. Dar, după ce am venit în România, mi-a fost imposibil să mă mai gândesc că pot ajunge la echipa naţională. Fotbalul de aici nu e atât de vizibil în Europ
