Răbufnește din platourile televiziunilor, de pe forumuri, bloguri și rețelele de socializare o imensă intoleranță tradusă prin porcăieli în direct, trimiteri la mamă, flegme. Situația nu seamănă cu cea din Piața Universității sau din piețele orașelor unde se protestează. Dacă nu apar ultrașii, oamenii par să se suporte ore în șir, inclusiv cu jandarmii, fără să se ia de gât. Cu excepția unor sloganuri agresive, protestatarii se tolerează între ei, cu condiția să nu li se încalce politic teritoriul (vezi cazurile Columbeanu, Orban, Diaconescu-OTV). În schimb, limbajul jurnalistic a devenit toxic. Aflat de mai mulți ani la concurență cu limbajul toxic al politicienilor, a contribuit la extinderea mahalalei politice în mahalaua mediatică.
Nu se poate să stai mereu nătâng, neputincios. Dacă tot e vremea indignărilor, să ne indignăm și atunci când Mircea Dinescu o insultă pe jurnalista Andreea Pora în studioul Realității TV. Nu-l putem scuza pentru că e poet, e ”pitoresc” sau că e ”buruienos” la gură. Să fie, dar la el acasă și în literatură. Zice că e un om liber. Să fie, dar să nu calce libertatea celorlalți de a respira cuvinte curate. Dl. Dinescu nu e nici sonat, nici cu capul în nori: a dat dovadă de suficient pragmatism pentru a construi o afacere, pentru a produce un vin marcă înregistrată pe care l-a intitulat, la început cu umor, ”Vinul Moșierului” și pentru a-și alimenta de la Vântu conturile. Acum sare în tavan dacă îi spune Pora ”moșier”. Îi dă cu mestecăul în cap. O face pupila lui Iliescu sau a lui Băsescu, lovit de o amnezie angajată: ce a primit, vreodată, Andreea Pora de la vreo Putere? N-a avut niciodată o funcție publică, a demisionat ori de câte ori a vrut un șef sau patron să-i pună căpăstru, și-a apărat punctele de vedere cu argumente, i-a criticat pe toți și a trăit mereu, ca și azi, dintr-o stipendie mică, de jurnalist liber. Faptul că do
