Reforma învăţământului riscă să aibă efecte secundare nedorite în motorul economiei germane şi al celei europene în acelaşi timp. Miniştrii de resort din landurile Republicii Federale vor să reducă importanţa uceniciei care este baza inovaţiei şi a creşterii economice într-un model bazat pe IMM-uri.

Trăim în epoca în care capitalul din capetele angajaţilor este forţa care mână întreaga economie. Dar când vine vorba de „cine anume trebuie să asigure cunoştinţele oamenilor?!”, părerile miniştrilor culturii din landurile germane sunt foarte divergente. Toată lumea să aibă bacalaureat, dacă se poate şi un bachelor după aceea – asta ar vrea politicienii, dar realitatea dictează alte necesităţi.

Pentru IMM-urile germane care nu au departament de cercetare separat, cel mai important factor de inovaţie îl reprezintă ucenicii. Cu alte cuvinte, aşa numita „educaţie duală” (care combină pregătirea şi munca) este motorul inovaţiei germane. Şi totuşi, a fi politician devine sinonim cu ignorarea realităţii şi a necesităţilor evidente ale populaţiei şi economiei. Miniştrii educaţiei vor să declaseze această formă de învăţământ în favoarea studiilor teoretice în loc să consolideze modelul uceniciei din Germania (şi Austria) şi să încerce să-l promoveze chiar pe plan european.

Patronatele şi sindicatele sunt îngrozite. Şi miniştrii de la Berlin au anunţat că nu vor accepta aşa ceva. Într-o rară manifestare de consens transpartinic şi social, decidenţii germani spun că visul academic nu are voie să distrugă fundamentul economiei germane. Republica Federală are mai mult de jumătate din angajaţii săi (deci vreo 22 de milioane) fără diplomă universitară. Şi când produsele „made in Germany” sunt apreciate pe plan mondial şi economia germană e cea mai solidă din Europa, e greu să înţelegi criticile OECD despre ponderea „mică” a diplomelor în societatea germană. Să d