Demiterea precipitata a ministrului Teodor Baconschi merită câteva consideraţii, mai ales că motivele demisiei sunt cusute cu aţă albă.
Ce-i impută premierul Emi Boc? Ca a scris pe blog, acum circa o săptămână, când manifestaţiile violente de le Bucureşti îngrozeau o ţară întregă:
„”Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii”
Ce e greşit aici? Nu este adevărat că există şi oameni violenţi, ultraşi, pentru care violenţa este un mod, poate singurul, de manifestare? Ce cultură au aceşti oameni care stiu doar să dea cu pietre, cărămizi si sticle incendiare, dar nu şi să urmeze cursuri de ucenicie, calificare, ce le-ar fi adus un job plătit cum se cuvine? Baconschi nu se raporta la toţi românii, ci la o parte, identificată plastic cu „mahalaua violentă”.
Apoi, modul de a-l demite, prin SMS sau telefon, în timp ce era in exercitiul funcţiunii la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe (CAE), este cu totul inacceptabil, aminitind de dictatura de tristă amintire a lui Stalin şi Ceauşescu. Cum să fi reacţionat colegii miniştri de externe din ţări UE? Nu mai discutăm cu tine, că nu mai reprezinţi Romania. Penibil!
Motivele sunt de cu totul alta natură, sa nu se mai scunda Emil Boc dupa cires. Se ştie că UNPR cere de multă vreme încă un post de ministru. La ministerul muncii n-a avut noroc, dar acum i-a spus premierului Boc franc: ne dai, sau ne luam jucăriile şi plecăm. Iar premierul Boc, care s-a lipit de scaunul de premier ca marca de scrisoare, a spus: am inţeles, executăm. Şi l-a executat pe Baconschi, pentru a-i oferi postul lui Cristian Diaconescu. Dacă teoria mea nu e bună, să-i de