Răcituri de curcan, ciorbă de potroace, pîrjoale, ouă umplute, sarmale fierte în vin, cîrnăciori cu mămăliguță, jumări fierte în lapte, murături, plachie, ciulama de miel, tochitură, salată boeuf, alivenci, pască, papanași, colivă, vin de Cotnari și țuică de la Marcel Iureș. O demență culinară definește al doilea episod din seria poveștilor românești începută de regizorul Alexandru Dabija la Teatrul Act cu Absolut!. După cosmogonia populară a lui Ivan Turbincă, Capra cu trei iezi oferă prilejul unui „studiu gastronomic” (conform regizorului) în care, mai mult decît prezența fizică a mîncării, abundentă și aromată, ceea ce dă de furcă papilelor gustative ale spectatorului este știința vorbirii despre gătit (delicioasă manipulare!) care amintește de retorica pofticioasă din emisiunile lui Radu Anton Roman.
Dabija imaginează parastasul iezilor ca punct final într-un plan de răzbunare diabolic în care mîncarea este arma crimei. Mîncatul pare a fi o trăsătură definitorie a poporului român, care găsește mereu un pretext pentru îmbuibare. La mîncare ne repezim la sărbători, în mîncare ne afundăm la tristețe. Bucuria și ura se hrănesc cu „atrocități” culinare. Nu există viață fără sarmale și moarte fără pîrjoale. Moartea e tristă pentru că mortul nu mai poate mînca, așa că Mama-Capră învîrte oale și tigăi și pregătește un festin moldovenesc autentic, spre bucuria iezilor uciși ale căror fantome bîntuie pe lîngă masă cu vădite curiozități culinare. Moartea se umanizează prin mîncare, e mai puțin înspăimîntatoare și, iertați gramatica forțată, definitivă. Cînd îți pasă încă dacă sarmalele fierb în vin sau în borș înseamnă că n-ai murit de tot.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăSpectacolul e străbătut de o poetică gastronomico-erotică
