De mai bine de un an încearcă elevii şi dascălii din toată ţara şi nici mureşenii nu fac excepţie, să digere modificările din noua Lege a Educaţiei. Majoritatea cadrelor didactice au trecut peste tăierile din salariile şi aşa modeste şi se străduiesc să-şi lase problemele personale la poarta şcolii, ca elevii lor să nu aibă de suferit indiferent ce gânduri le-ar măcina. Am întrebat câteva dintre educatoarele şi învăţătoarele din Gimnaziul „George Coşbuc” din Târgu-Mureş de ce şi-au ales meseria de dascăl. Au rămas surprinse de întrebare, pentru că alegerea făcută li se pare la fel de naturală precum respiraţia. Nu s-ar putea imagina făcând altceva, mi au răspuns. Dacă se jucau cu păpuşile deja de-a şcoala, atunci când colegele lor se visau doctoriţe, ele au preferat să explice cu răbdare păpuşilor cum stă treaba cu „a mic de tipar” sau că unu şi cu unu fac doi. Dar de ce se face cineva dascăl? Iată răspunsurile lor.
„Şi mama mea e educatoare, în provincie, poate de aceea nu m-am gândit la altă meserie. Îmi plac copiii! E o meserie frumoasă, cere multă răbdare, dar e ceea ce îmi place să fac!”
Ed. Ternăveanu Maria Mădălina
„Mi-s dragi copiii, de aceea mi-am ales meseria de dascăl. Am terminat Liceul Pedagogic din Târgu-Mureş. Nici nu mi-aş putea închipui să lucrez cu mai puţini copii, mereu am avut clase numeroase.”
Înv. Aurelia Roşca
„Nu am antecedente în familie, dar mi-am ales această meserie pentru că îmi plac copiii, mi-s dragi şi e o plăcere să lucrez cu ei, am obţinut gradul didactic unu şi mă bucur că am o clasă de copii buni, inteligenţi, sănătoşi, cu personalitate puternică. Necesită multă energie munca cu ei, dar merită.”
Înv. Corina Gherman
„Sunt din Târnăveni, am terminat Liceul Pedagogic la Blaj, am urmat o facultate de Ştiinţe Economice la Sibiu, dar am rămas în educaţie. Am ales această meserie pentru că îmi plac
