Cu cheliile albăstrite de lumina soarelui ce trece prin cupola sălii de plen, parlamentarii, după o vacanţă întreruptă, îşi ocupă alene locurile. Cristian Ţopescu îşi scoate un ziar. Şedinţa trebuia să înceapă la ora 13, însă deputaţii şi senatorii n-ar fi fost români dacă ar fi fost punctuali. Vasile Blaga e deja la prezidiu, apare şi Mircea Geoană, iar cei doi politicieni se pupă. La 13:10 intră în sală premierul.
"Propun ca pe 24 ianuarie să devină o regulă pentru preşedinţi să vină să vorbească în Parlament despre starea naţiunii", spune, de la tribună, Mircea Geoană. Printre bănci, parlamentarii se plimbă ca nişte elevi neastâmpăraţi: îşi strâng mâinile, se înghiontesc, se pupă, râd şi povestesc. Unii îşi desfac plicurile cu felicitări şi urări pentru sărbătorile de iarnă care au trecut. Alţii citesc un pliant, o ştire, o carte.
Ia cuvântul premierul, care anunţă, pentru cei care poate au ajuns din întâmplare acolo, că a venit "pentru sesiunea extraordinară a Parlamentului". Invocă vremurile grele din ţară, Europa, lume şi criza care afectează viaţa a miliarde de oameni şi care nu se ştie când se va termina. Nimeni nu pare însă interesat de istoria crizei; Năstase vorbeşte cu Mitrea, Cristian Ţopescu citeşte alt ziar. "Aştepţi să vină furtuna", "să se prăbuşească casa peste noi", "România să se scufunde", "să punem România pe roate"… Emil Boc nu s-a hotărât ce metaforă să folosească şi, rând pe rând, ţara e în aceeaşi frază şi vapor şi căruţă. Dacă parlamentarii nu şi-au dat seama încă, primul ministru le mai spune o dată: "Suntem încă în plină criză economică". Colegii lui nu mai rezistă: se plimbă printre bănci, vorbesc la telefon, dau mesaje. Lui Mitrea i-e cald şi-şi face vânt cu un pliant, Crin râde cu Nicolaescu. "Putea România să reziste cu atâţia bugetari"… din sală se aude un firav "Demisia!", se stârneşte rumoare, dar Emil Boc, im
