Acesta este un răspuns pentru Cătălin Tolontan (sau Tolo, cum l-am cunoscut), la un articol în care mi se adresează direct (dar ca pretext de dezbatere) ieri. Dar și pentru toți cei care, în ultimele zile (săptămâni deja) și-au pus (și mi-au pus) întrebarea care e ”pasul următor” protestelor (în ideea că acestea vor duce la o schimbare de mentalități și, implicit, de sistem în România). Iar pasul următor înseamnă ”ce” și ”cine” (în ordinea asta, chiar dacă, în textul de față le voi aborda invers).

Nuanțe – Cuvintele

Mai întâi un preambul legat de nuanțe. Nu știu dacă îți mai amintești (eu am ținut minte pentru că era vorba de un text propriu) cât am discutat (în contradictoriu), în decembrie 1999, pe marginea unui cuvânt pe care îl folosisem într-un articol (”viabil” pe care doreai să-l înlocuiești cu ”vital”). Discuția a durat câteva ore și, a doua zi, am trecut pe la librărie de unde am cumpărat un DEX pentru redacție. Nu are importanță cine a avut atunci dreptate; episodul l-am reamintit pentru a sublinia că printre cele câteva obsesii pe care le am se numără (la loc de frunte) cea legată de nuanțele cuvintelor și expresiilor din limba română. Cu atât mai mult în cazul textelor scrise, unde, în lipsa tonului, se poate ajunge la interpretări dintre cele mai diferite în raport cu intenția autorului.

Astfel, primul lucru pe care l-ai remarcat în articolul la care faci referință, a fost expresia din titlu: ”profitorii sistemului”. ”A profita” (”a beneficia”, ”a folosi o ocazie sau un prilej”) nu are o conotație negativă apriorică. Conotația depreciativă (”a urmări un folos în orice împrejurare”, ”a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal, fără a ține cont de interesele altora”) este doar al doilea sens reținut în DEX. Într-adevăr, acest sens depreciativ este indus de articol, însă doar după enumerarea argumentelor pe care le-am prezentat.