Proiectul nu-mi aparţine. Mi-a fost sugerat de un prieten, coleg psiholog, care, ca şi mine, s-a săturat să se abţină la vot. Vrea să voteze, dar vrea să şi aibă ce vota!

Cum articolul apare de Ziua Unirii, m-am gândit să fac o pauză la spiritul critic şi să propun ceva pozitiv. Asta pe de o parte, pe de alta, este limpede că, indiferent de cum se vor termina protestele de stradă, la capătul lor vom rămâne cu aceeaşi clasă politică, ceea ce nu e de bun augur pentru viitorul nostru. Sigur, acum, sub presiunea străzii, a criticilor ce se referă nu doar la putere, ci la ansamblul politicienilor, aceştia sunt dispuşi să promită îndreptarea şi să-şi ia angajamente solemne în această privinţă. Noi însă îi cunoaştem şi am constatat că, după ce au fost cu toţii la putere, după ce am avut parte de mai multe rotaţii la guvernare, calitatea clasei politice, în loc să se amelioreze, s-a deteriorat constant, astfel încât CPUN pare un vis al parlamentarismului. Este limpede că, din proprie iniţiativă, calitatea clasei politice nu se va ameliora în veci. Prin urmare, trebuie s-o obligăm să facă asta. Cum nu putem rămâne pe viaţă în stradă, trebuie să construim un mecanism de monitorizare constantă a acesteia. Proiectul nu-mi aparţine, eu doar l-am rotunjit şi-l popularizez, sperând că se vor găsi asociaţii civice care să şi-l asume.

În esenţă, propunerea lui vizează redactarea unui „Cod de conduită politică", bazat pe un set de norme de bun comportament şi de discurs, manifestate în spaţiul public, şi de manifestare în spaţiul public, ambele iniţiate de un ONG - sau de o asociaţie de ONG-uri, dată fiind amploarea proiectului. Am putea numi organizaţia „Institutul de Monitorizare Politică". Menirea este de a inventaria şi a ţine evidenţa sistematică a tuturor conduitelor prin care politicienii se manifestă în public, iar „clasamentul" ar fi publicat pe un site. Ar putea