De caţiva ani preşedintele Băsescu preferă şi (important acest “şi”, prietenii ştiu de ce!) vinurile vechi şi scumpe. Din păcate aceleaşi gusturi s-au perpetuat şi in materie de metehne.

Whisky-ul, preferinţa din tinereţe a lui Traian Băsescu, s-ar părea că a căzut in derizoriu. Sau mai bine zis nu mai e in prim-planul vieţii sale de zi cu zi, in care şi-au făcut loc, mai nou, băuturile nobile, dar şi foarte scumpe. De exemplu vinurile vechi, de pană in 100 de ani. Xeres, Porto, Tokay, doar pivnicerul domniei sale poate spune cu exactitate! Da, da, aşa e!: odată cu apropierea crizei, preşedintele romanilor “bogaţi”(cu salarii de 800 de lei pe lună) a căpătat gusturi costisitoare. El nu numai consumă licori pentru buzunare fine, ci le mai face şi cadou, din salariul său de preşedinte sărac. Incă din 2007 a reuşit să renunţe (parţial) la sticla de whisky exprimandu-şi admiraţia pentru una de vin sec, vechi, vechi. Una plină cu o licoare bahică de inceput de secol XX. Care ajunge la un cost de pană-n 1000 de euro, după cum apreciază părintele viei şi vinului din Romania, academicianul Valeriu D. Cotea, oenolog. In cartea sa “O sută de zile cu Monica Lovinescu”, scriitoarea Doina Jela relatează un episod spumos care il are ca protagonist pe insuşi preşedintele ţării, Traian Băsescu. Era in 2007, la şase luni de la moartea scriitorului Virgil Ierunca, soţul Monicăi Lovinescu. Cu o sănătate din ce in ce mai precară scriitoarea preferă din cand in cand compania lui Doina Jela pe care o invită destul de des pentru a o intalni in capitala Franţei. “Sunt doar şase luni de cand Virgil nu mai este…Sunt din nou la Paris şi cum B. lipseşte, am stabilit că stau la ea”, spune Jela. Incă de la Bucureşti Doina Jela stabileşte cu Monica Lovinescu la telefon, care ii spune: “Vino. Preşedintele Băsescu mi-a trimis o sticlă de vin de la 1903. Vino să o bem impreună”. Ştie