În ţară sunt în jur de 250 de balerini, iar Gigel e unul din cei mai buni. Povestea lui arată până unde merg sacrifiile când te prinde microbul dansului.

1 /.

Aproape că nu există spectacol de balet la Opera Naţională din Bucureşti din care să lipsească prim-balerinului Gigel Ungureanu. Dansează pe muzica lui Ceaikovski în "Frumoasa din pădurea adormită" şi "Spărgătorul de nuci", dar şi pe piese Radiohead, în spectacolul "Tango. Radio and Juliet", care i-a făcut pe tinerii bucureşteni să-şi amintească drumul spre Operă. Iar începând din această săptămână, Gigel va interpreta şi rolul principal din "Simfonia fantastică", după cinci ani în care rolul i-a aparţinut lui Răzvan Mazilu.

Gigel e un balerin împlinit. Are 35 de ani, îşi adoră meseria şi primeşte aplauze pe cea mai importantă scenă din ţară. La final de spectacole, când lumea îl aplaudă în picioare, pentru el nu mai contează niciunul din sacrificiile făcute de dragul baletului: nici că şi-a petrecut copilăria printre străini, într-un dormitor cu 40 de paturi, nici că n-a avut voie să joace fotbal, nici că mânca dimineaţa doar o felie amărâtă de pâine cu marmeladă, nici că, acum, când e unul din cei mai buni, n-are bani de unguente când îl iau durerile.

Performanţă cu bătaie

Gigel Ungureanu s-a născut şi a copilărit în Iaşi, până când, la 9 ani, părinţii au decis că ar fi spre binele lui să meargă la şcoala de balet din Cluj. Un prieten al tatălui, balerin, îi convinsese că o astfel de carieră i-ar asigura o viaţă frumoasă şi plimbări în lumea largă. A fost adevărat doar pe jumătate. La şcoala din Cluj, membrii comisiei s-au uitat lung la el şi au strâmbat din nas: era slăbănog, iar picioarele nu-i erau drepte. L-au acceptat totuşi, aşa că Gigel s-a trezit într-un dormitor uriaş, cu 40 de paturi, în internatul şcolii de balet.

Mâncarea era p