Mihai Gâdea e sigur de sine. Are acea privire jucăuşă care anunţă succesul sigur. Costumul îi vine ca turnat (să ierte Voiculescu vorba proastă!). Cele două şliţuri de la sacou par două flapsuri anunţând decolarea spre noi culmi de rating.
Se simte în largul lui. Şoldurile îi dansează, ilustrând ritmic vorbele sacadate, răspicate. Ca o cobră, se leagănă, hipnotizând asistenţa.
Tensiunea atunge cote paroxistice în studio. Reflectoarele stau să plesnească. Deodată se întoarce pe un călcâi. Invitaţii îşi ţin răsuflarea. Se îndreaptă spre ecranul mare din spate. Se apropie periculos, gata să intre suprarealist în el. O siluetă neagră peste imaginile din piaţă. "Ecce Gâdea!"
***
Îl cheamă Răducu. E un băieţel isteţ. Deşi abia în clasa a II-a, ştie deja inegalităţi. Stă foarte bine şi cu caligrafia. Mămica lui i-a atârnat de gât o pancartă, despre care reporterul zice că şcolarul şi-a făcut-o singur, şi pe care o mână sigură a scris "Roberta 80 ≠ 170".
Doamna stă grijulie în spatele micului protestatar, să nu spună vreo prostie şi să feştelească toată mizanscena politică. N-are motiv. Piciul pare bine pregătit: "Nu-i merg bine rotiţele matematice". "Cui?", întreabă reporterul. "Lu’ Roberta", răspunde ăla micul, dezgheţat.
Mama lămurește demersul protestatar: "A venit să-i spună Robertei că 80 nu este egal cu 170". Familiaritatea cu Roberta, în ciuda diferenţelor politice, e înduioşătoare.
O fetiţă dezgheţată a lăsat păpuşile de dragul interesului naţional şi a ieşit în frigul nopţii să-şi strige crezul politic: "Să-şi dea demisia Băsescu, că numai nenorociri a făcut în ţara asta!" "Ţi-au spus părinţii?", e curios reporterul. "Nu, mă uit la ştiri cu tata", lămureşte micuţa.
Uluitor: monştrii de la ştiri, mai populari decât monştrii de la Cartoon Network!
Finalul minireportajului în lumea celor mici e sfâşietor: "Mâine nu o să fii
