Turturică Broscălău Macac, de loc din Copălău, era un mare amator de păsări și animale. Dat fiind și numele lui, parcă predestinat, după revoluție a adunat, în locuința sa, de la gingașele gorile, la blânzii lei, tigri, leoparzi și gheparzi, de la pămpălăii de elefanți și cârtițe cu prelungi târtițe, la enormele păsări colibri și bufnițe cu ochi luminoși și languroși, nemaizicând de plăpânzii șerpi, fermecătorii crocodili, minunatele broscuțe, frumoasele maimuțe, chipeșii rinoceri și arătoșii ornitorinci, fălcoșii dihori, singuraticii cuci și rotofeii bursuci. Avea și animale domestice: o vacă bălțată, un bou ca toți boii, puțin la simțire, două capre cu cozi ridicate și câteva înaripate – curci, gâște, rațe, găini, bibilici, precum și o scrafă gestantă. Pe lângă el, Noe, cu toată arca lui, era mic copil…

Casa și curtea sa erau o adevărată grădină zoologică, spre disperarea vecinilor. Toți și toate trăiau în deplină armonie (vorbă să fie!), până într-o zi, când, de atâta frig și troaca de mâncare mai mult goală, păsările și animalele au dat în boală. Broscălău Macac le-a dat drumul din curte, să se ducă unde-or vedea cu ochii (mai puțin cârtițele) și să-și caute de-ale gurii (botului, ciocului etc.)

Elefantul a intrat într-un magazin de porțelanuri, scroafa s-a dus la o maternitate de scroafe, boul s-a oprit la o poartă nouă, ornitorincul la muzeul de științe naturale, bălțata vacă, pe o toloacă, cucii în cuibul salamandrelor, dihorii prin cotețe (și dă-i ospețe!), șerpii au rămas pe drumuri, înaripatele s-au oprit la gârlă, celelalte animale sălbatice și păsări au poposit direct în pădurea de la marginea localității Copălău, care, astfel, a fost declarată rezervație naturală.

Fenomenul a cuprins și alte localități, de pe bogata și mănoasa noastră glie. Vizitatorii și turiștii români și străini au ajuns la concluzia că, într-adevăr, în țara noast