De mai multe zile, Romania trece printr-o serioasa criza social-politica. In Bucuresti, in Piata Universitatii, dar si in marile orase ale tarii se mentin aprinse facliile unui mediu volatil si inflamabil determinat de nemultumirile personale si generale ale romanilor.
Cativa dintre acestia s-au mobilizat spontan si au iesit in strada pentru a-si spune ofurile, organizand asa numitele pichete de protest, activate la orele serii si adunand intre 200 si 1.000 de protestatari in centrele marilor orase.
Pana acum presedintele Romaniei si primul-ministru nu au propus nicio solutie concreta pentru iesirea din criza social politica, generata chiar de seful statului prin incercarea de a forta guvernul sa-si asume raspunderea pe Legea sanatatii.
Pe de o parte, Puterea, prin partidul majoritar, recunoaste situatia grea a populatiei, faptul ca masurile luate de guvern au fost dure si ca poate s-au facut si greseli, dar ca totul s-a facut pentru stabilizarea economica a Romaniei si ca va mai dura pana cand cetateanul obisnuit va simti cresterea economica.
Pe de alta parte, Opozitia acuza atat Presedintia, cat si Guvernul pentru situatia grea in care se afla tara. Lucrurile cele mai grave pentru care este acuzata Puterea actuala sunt: lipsa dialogului, asumarea responsabilitatii pentru paisprezece Legi si Ordonante de Urgenta, masurile financiare dure impuse populatiei.
Apoi, protestatarii din marile orase ale tarii cer in revendicarile lor, de la probleme personale, la solicitari generale, printre care demisia presedintelui si a premierului, alegeri anticipate, iar unii dintre acestia nu sunt de acord nici cu liderii Opozitiei. Nici cu Puterea, dar nici cu Opozitia. Atunci ce ramane de facut? Iata-ne in fata unei dileme, din care, probabil, cu greu se va iesi.
Un lucru este cert, si anume ca nu s-a tinut con
