Cand am crezut ca aparenta linistire si calmare a spiritelor din strada le va reda suflul guvernantilor si culoare in obraji, constat ca, dimpotriva, Boc se emotioneaza atat de tare incat aproape se recunoaste K.O.
Ar fi trebuit sa stie ca pasii in spate nu fac decat sa incite multimea din strada sa isi doreasca si mai multe sacrificii. Pasii in spate ai PDL tradeaza vulnerabilitatea si-i forteaza sa joace doar defensiv. O tactica proasta dintr-o pozitie fara iesire.
Din mesajele oamenilor din strada se vede cat de bine au inteles toti ca, de fapt, Guvernul este condus de Traian Basescu, Parlamentul la fel, iar celelalte insitutii au ajuns mai mult sau mai putin sub aceeasi influenta. Nu ma asteptam insa ca protestul a doar catorva mii de persoane sa aiba un asemenea impact asupra lor. Pe Traian Basescu strada l-a lasat mut. I-a inchis gura asa cum nimeni nu a reusit. Protestele au lovit PDL in plina figura. Surprinzator. Pana la izbucnirea lor, nu credeam ca Puterea se va impiedica de ceva. Si chiar si acum nu imi imaginam ca se vor recunoaste atat de usor ivinsi.
Pentru ca asta reprezinta toti pasii lor in spate din ultima saptamana. De la retragerea Legii Sanatatii si pana la amanarea taxei auto. Reactiile pedelistilor tradeaza abrambureala din partid. Haos si panica - acestea sunt cuvintele care descriu atmosfera din partid. Dupa o prima reactie la unison tembela - cand toti au sarit cu picioarele pe gatul viermilor din mahalaua societatii - liderii partidului s-au regrupat. Au inceput sa clameze dialogul si acum ofera capete. Primul al lui Baconschi. E prea putin. Singular, poate doar al Elenei Udrea sa ofere satisfactie.
Cand au vazut ca nici vorbele nu ajuta la nimic, PDL a inceput sa se sacrifice. Au taiat capul lui Baconschi, au amanat taxa auto de prima inmatriculare si au redat alocatia pentru copii. Incercan
