Nu ştim dacă protestele din Piaţa Universităţii vor însemna sfârşitul Guvernului Boc sau al preşedintelui Traian Băsescu, dar există mari şanse să reprezinte sfârşitul brumei de credibilitate pe care o mai are presa din România.

Mitingurile care au avut loc în ultimele zile, în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării, au demonstrat că o mare parte a mass-media nu poate şi nu vrea să relateze obiectiv evenimente de importanţă majoră pentru populaţia acestei ţări. Unele dintre derapajele la care am asistat au fost doar naive, însă cele mai multe au arătat o rea-intenţie de-a dreptul monstruoasă.

Să începem cu cele benigne. O bună parte din articolele din presa scrisă sau reportajele TV din aceste zile s-au bazat pe imagini aşa-zis emoţionante, de genul fetei care oferă flori jandarmilor sau al copilului care îi înmânează unui scutier un balon în formă de inimă. Astfel de materiale au primit cu generozitate comentarii patetice şi titluri pompoase de tipul „Fotografia care a emoţionat România". Au avut parte de multă atenţie, deşi, în general, aceste gesturi „emoţionante" nu reflectă altceva decât faptul că mulţi dintre tinerii din Piaţa Universităţii au mai intrat prin sălile de cinema sau au văzut acasă filme documentare despre mişcări populare cunoscute care au avut loc în ultima sută de ani. (Spre exemplu, soldaţii care primesc flori de la manifestanţi reprezintă o imagine-simbol utilizată pentru ilustrarea mişcărilor din Europa din anii '60 şi a fost folosită inclusiv cu ocazia revoltelor din Cairo de anul trecut.)

Mult mai periculoase s-au dovedit însă zilele acestea derapajele rău-intenţionate, atât ale organelor de presă ostile actualei puteri, cât şi ale celor aflate de cealaltă parte a baricadei. Să le luăm pe rând.

Presa antiputere s-a remarcat încă din primele zile printr-o prezentare tendenţioasă a protestelor: a exagerat