Opt lucrări noi şi jumătate, Salonul de proiecte, Calea Moşilor 62/68, 13 decembrie 2011-29 ianuarie 2012.
Acum se ştie de unde a pornit totul: din piaţa Sf. Gheorghe. Piaţa Universităţii a fost doar o acoperire. Şi nu a început pe 13 ianuarie 2012, ci pe 13 decembrie 2011. Atunci, în dosul Bisericii Sf. Gheorghe (Biserica, eterna mască!), s-a deschis Experimentul hibernal, varianta politically correct a Experimentului Piteşti, odată cu nefelliniana Opt lucrări noi şi jumătate. Deghizată într-o insipidă expoziţie, lovitura de stat(ut) politico-artistică decreta deja, prin scânteietoarele sintagme proletcultiste din programul curatoarelor Magda Radu şi Alexandra Croitoru, că îşi propune „încurajarea unor practici artistice care abordează problemele actuale din societatea românească... aducând în discuţie rolul artistului în contextul contemporan“. De mult nu mai întâlnisem un newspeak art-curatorial atât de zdravăn powered by Jdanov. Se vedea că arta feministă cu două mâini stângi a băgat la cuptor friptura de radicali liberi!
Meniul preciza: „Mihai Iepure-Gorski reciclează simbolistica mişcărilor pacifiste“ (şi s-au văzut o lună mai târziu violenţele pacifiste, chiar în dreptul pieţei Sf. Gheorghe). Iepure-Gorski a scos de fapt steagul-curcubeu al unei anumite minorităţi pe geamurile instituţiei, luându-şi precauţia de a închide culorile protestului în pătrate bauhausiene. Din cutii de carton, Alexandra Pirici construia de pe atunci prototipul baricadei în forma Casei Poporului, iar meniul, cifrat, spune că ea „documentează o serie de acţiuni în spaţiul public, acţiuni ce deconstruiesc substratul ideologic al unor locuri simbolice din geografia oraşului“ (iar zilele trecute am asistat, chiar în zonă, la ample „deconstruiri“ cu forţa, cu focul, cu piatra). Răzvan Botiş, spune meniul, distribuie „o invitaţie la un eveniment excepţional care nu va avea
