De-a lungul vremii, Ceauşescu a primit mii de cadouri. Atât de multe, că nu-i mai încăpeau în casă. În 1978, darurile au fost duse la Muzeul de Istorie.

Până la 50 de ani, Nicolae Ceauşescu nu a fost sărbătorit niciodată oficial. Un decret din 1952 stabilea că „tovarăşii cu funcţii de răspundere" pot fi serbaţi doar de la jumătate de veac în sus. Iar programul aniversării, pe ore, se decidea „la nivel înalt", fiind discutat şi aprobat în şedinţele forurilor de conducere. Cine prezintă felicitări, ce se publică în „Scînteia", ce fel de flori şi ce culoare să aibă, unde se face „masa tovărăşească" şi cine erau invitaţii - niciunul dintre aceste detalii nu era lăsat la voia întâmplării. Desfăşurătoarele zilelor de naştere ale demnitarilor comunişti s-au păstrat la Arhivele Naţio­nale.

Cadoul de la 40 de ani

Cum Ceauşescu era mezinul Biroului Politic, născut în 1918, în vremea lui Gheorghiu-Dej, lui nu i-a fost dat să petreacă în cadru organizat. Obiceiul era ca de ziua lor, demnitarii să fie decoraţi. Oficial, în 1958, la împlinirea a 40 de primăveri, Ceauşescu a primit Ordinul „Steaua Republicii Populare Române - clasa I". Peste cinci ani, în 1963, Gheorghiu-Dej i-a refuzat titlul de „Erou al Muncii Socialiste" - cea mai înaltă distincţie a statului comunist în acea vreme. Motivul refuzului, după cum a scris Paul Sfetcu, şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej în memorii („13 ani în anticamera lui Dej", ­Curtea Veche, Bucureşti, 2008) - era prea tânăr pentru o distincţie atât de valoroasă. Şi că mai are de învăţat.

Totuşi, Nicolae Ceauşescu primea daruri şi înainte de 1965. De la cine şi ce, nici el nu ştia exact. De la birou, cadourile se trimiteau acasă, la reşedinţa din Primăverii. La poartă, bunurile intrate se înregistrau. Iar Suzana Andreiaş, administratorul vilei Ceauşeştilor aproape trei decenii, le lua în primire şi le dep