Inceputul anului a adaugat pe afisul Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iasi un clasic, A.P. Cehov, si un titlu frecventat, Trei surori, proiect asumat de directorul general al institutiei. Regizor la baza, Cristian Hadji-Culea a avut o indelungata perioada sabatica, de aproximativ un deceniu, Azilul de noapte montat tot la Iasi, in 1997, fiind considerat un soi de cintec de lebada profesional, nu foarte reusit, dupa care realizatorul s-a indepartat de rampa in favoarea functiilor publice. Cea mai importanta demnitate a fost de director la Televiziunea Romana, unde in mandatul sau, printre alte masuri, a eliminat din grila emisiunile de teatru! Vremelnic, a fost si cadru didactic la UNATC Bucuresti. Dupa o pauza de creatie de unsprezece ani, la vreo doua sezoane de la instalarea in fruntea Nationalului iesean, Hadji-Culea isi redescopera subit dragostea pentru scena. In 2008, a montat la Cluj Acesti nebuni fatarnici, de Teodor Mazilu, un spectacol la care a repetat foarte mult, dar care a iesit repede din repertoriu, nefiind bine primit de public si critica; dupa ce si-a facut mina pe Somes, a lucrat Zeul macelului la Studioul de la TNI, mai degraba un spectacol fara regie, urmat acum, la sala Cub, de acest Cehov. Vicii de logica elementara a spectacolului Sub pretentia de aducere la zi, versiunea sa regizorala mistifica nejustificat estetic Trei surori. Asa-zisa innoire pleaca de la o noua traducere, a Marianei Vraciu, care face, aflam de pe afis, si adaptarea, numai ca nu se remarca schimbari semnificative fata de talmacirile existente. Realizarea unei noi traduceri presupune corectarea unor eventuale desuetudini din versiuni precedente, acum insa operatiunea e insesizabila. Hadji-Culea scutura cu insistenta textul de incarcatura filosofica, preferind caricaturizarea personajelor, ironizarea nefericirilor generate de inadecvarea individuala la un context so