S-au facut prea multi pasi in spate. Legea sanatatii. Arafat rechemat. Dialogul fortat. Emanciparea discursului fata de oamenii din strada. Baconschi. Taxa auto si alocatia pentru copii. Acum, Boc a ramas singur si pare a fi urmatoarea victima. Si alegerile la termen sau anticipate. Retragerile par mai degraba sa-i fi animat pe oamenii din strada. Iar tacerea lui Basescu apasa tot mai greu pe toti.
Cand faci pasi in spate, trebuie sa stii ca te joci cu o sabie cu taisuri la fel de ascutite. Adversarul s-ar putea sa se opreasca, multumit cu ce obtinut. Sau ar putea sa prinda si mai mult curaj, vazand ca tactica sa da rezultate. Sacrificarea lui Baconschi a fost inutila si sfidatoare. Si mult prea tardiva pentru a fi sincera si autentica.
Pasii in spate recunoasc implicit forta de impact a protestelor. Retragerea continua recunoaste magnitudinea nemultumirilor inca neexprimate. Daca aroganta si nesimtirea discursului de pana la proteste avea darul de a-i ignora complet pe nemultumiti, lasand impresia ca ei nici nu exista cu adevarat decat in platourile televiziunilor mogulilor, brusca schimbare de sens – umilinta si cainta din prezent exprima doar teama si ipocrizia de pana acum.
De asta nu e bine. Daca v-ar fi pasat cu adevarat si de popor – inainte nu ati fi fost atat de aroganti si sfidatori, lasand la o parte incompetenta voastra, iar acum nu v-ar fi fost atat de frica. In asteptarea lui Traian Basescu, cel ascuns in spatele vorbelor voastre, oamenii din strada si cei din fata televizoarelor (mai ales acestia) vad ca se poate. Acum, dupa greselile in serie, ceva imi spune ca nu se vor opri. Vor vrea sa isi ia iluziile inapoi. Iar pentru asta trebuie ridicata miza si sacrificata cel putin o Udrea, un Igas si un Funeriu. Daca nu Boc si alegerile.
In contextul asta, demisiile parlamentarilor Opozitiei, daca vor avea loc, cred ca vor pune o pre
