Acum 22 de ani, prorectorul Universităţii Bucureşti făcea primul său gest politic major, cu un impact covârşitor de imagine asupra ulterioarei sale cariere politice. Deschidea balconul, pentru ca protestatarii antiregim să beneficieze de o tribună. Astăzi, rectorul recent ales al Universităţii Bucureşti ţine balconul închis, să nu care cumva să beneficieze protestatarii antiregim de o tribună şi să nu-şi ostilizeze binefăcătorii politici. Acum 22 de ani nu exista Internet. Lumea se informa, vizual şi unilateral, asupra mersului protestelor, din ziare şi de la Televiziunea Română, prospăt declarată liberă. Care, când a luat foc oraşul, şi-a retras carele din piaţă. Că era ceaţă. Astăzi nu prea mai sunt ziare şi există Internet, dar degeaba, fiindcă rectorul interzice amplasarea webcam-urilor în instituţia pe care a fost ales să o conducă, nu să o stăpânească. Şi mai există o multitudine de televiziuni de la care lumea află, zilnic, ceas de ceas, ce-i în piaţă. Altele decât Televiziunea Română, care între timp a renunţat justificat la mincinosul "Liberă” din titulatură, preocupată să mute protestele pe apendicele fără audienţă "Info” şi să dea telenovele coreene cu luptători neînfricaţi şi extrem de mustăcioşi. Iar afară plouă...
Acum 22 de ani, manifestaţia de protest din Piaţa Universităţii a blocat o lună şi jumătate traficul auto în faţa Teatrului Naţional. Astăzi, prima grijă a autorităţilor e să asigure fluenţa traficului în zona Pieţei Universităţii. Acum 22 de ani, propaganda regimului ne anunţa că autorităţile au confiscat, din corturile manifestanţilor-golani, droguri şi dolari falşi, provenind "cert” din sediile partidelor istorice. Lovitura de stat se inocula tragând pe nas ori în piept. Astăzi, corturile sunt o amintire. Sau, după caz, o imagine la televizor din Piaţa Syntagma, unde guvernul de la Atena n-a avut îndrăzneala să dea cu gaze lacrimo
