Lovită de fierbinţeală, gata de luptă, presa acţionează în aceste zile ignorând diversitatea şi complexitatea societăţii în care trăim

şi încurajând cu sârg sciziuni, fracturi, dihonii.

Răbufneşte din platourile televiziunilor, de pe forumuri, bloguri şi reţelele de socializare o imensă intoleranţă tradusă prin porcăieli în direct, trimiteri la mamă, flegme. Situaţia nu seamănă cu cea din Piaţa Universităţii sau din pieţele oraşelor unde se protestează. Dacă nu apar ultraşii, oamenii par să se suporte ore în şir, inclusiv cu jandarmii, fără să se ia de gât. Cu excepţia unor sloganuri agresive, protestatarii se tolerează între ei, cu condiţia să nu li se încalce politic teritoriul (vezi cazurile Columbeanu, Orban, Diaconescu-OTV). În schimb, limbajul jurnalistic a devenit toxic. Aflat de mai mulţi ani la concurenţă cu limbajul toxic al politicienilor, a contribuit la extinderea mahalalei politice în mahalaua mediatică.

Nu se poate să stai mereu nătâng, neputincios. Dacă tot e vremea indignărilor, să ne indignăm şi atunci când Mircea Dinescu o insultă pe jurnalista Andreea Pora în studioul Realităţii TV. Nu-l putem scuza pentru că e poet, e „pitoresc“ sau că e „buruienos“ la gură. Să fie, dar la el acasă şi în literatură. Zice că e un om liber. Să fie, dar să nu calce libertatea celorlalţi de a respira cuvinte curate.

D-l Dinescu nu e nici sonat, nici cu capul în nori: a dat dovadă de suficient pragmatism pentru a construi o afacere, pentru a produce un vin marcă înregistrată pe care l-a intitulat, la început cu umor, „Vinul Moşierului“ şi pentru a-şi alimenta de la Vântu conturile. Acum sare în tavan dacă îi spune Pora „moşier“. Îi dă cu mestecăul în cap. O face pupila lui Iliescu sau a lui Băsescu, lovit de o amnezie angajată: ce a primit, vreodată, Andreea Pora de la vreo putere? N-a avut niciodată o funcţie publică, a demisionat ori de