Foto: Dragos Savu / Intact Images Am distrus tot ce a fost statornic, ne-am pierdut simţământul istoriei, simţământul memoriei, ni s-a distrus sentimentul onestităţii, ne-am mătrăşit valorile. Dorel Vişan crede că „singura formă de a reface problemele acestui neam este întoarcerea înspre umanitate, înspre poruncile fundamentale, înspre legile din interiorul fiinţei românului”.
• Jurnalul Naţional: România a ieşit în stradă. Ce are de câştigat?
Dorel Vişan: Nu-şi poate pierde decât lanţurile, cum spunea odată proletariatul. Dacă după 20 de ani de libertate românul strigă LIBERTATE!, însemnează că încă nu s-a trezit. Abia se întoarce pe partea ailaltă şi vorbeşte în somn. Ca să câştige ceva, să câştige ce a pierdut, românul trebuie să fie conştient, în primul rând, de propria sa soartă. În România ultimilor 20 de ani, lumea se orientează numai către domnul preşedinte şi domnul prim-ministru. Dar, ei sunt ultimii în şir. Înaintea domniilor lor este un şir lung de răpitori. În ţara asta, care acum 20 de ani avea toţi puii sub cloşcă – statul fiind al tuturor –, astăzi puii sunt sub aripa unui grup de răpitori. Deci ulii se îngrijesc de puii găinilor. În aceşti ani s-a distrus un sentiment foarte profund al românilor: onestitatea între cetăţeni.
• Cum să mai avem onestitate, când trăim în minciună?
Nu e nou acest lucru. Am mai avut perioade din acestea. Şi Vlahuţă a spus în 1907: „De sus şi până jos s-a întins minciuna! Ea leagă şi dezleagă, în ţară, toate”. Uite că şi astăzi trăim acelaşi lucru.
• Ce dovedeşte această istorie care se repetă?
Dovedeşte că am mai pierdut un lucru extraordinar: simţământul memoriei. Noi, românii, nu mai avem nici simţământul istoriei, nici simţământul memoriei. Aici este marele necaz. Pentru că civilizaţia pe care am făcut-o în ultimele două decenii este o civilizaţi
