Despre sacralitatea lupului şi despre îndepărtarea lui prin tot felul de practici magico-rituale am povestit în ziua Sânpetrului de Iarnă, patronul acestui animal simbol care, pendulând între benefic şi malefic, guvernează peste treizeci de sărbători ale calendarului popular. Dintre acestea, o importanţă deosebită o au zilele Filipilor de Iarnă, ce marchează încheierea perioadei de împerechere a lupilor începută în urmă cu 80 de zile, la Filipii de Toamnă, sărbătoare numită şi Dragostiţele, pentru că atunci se „drăgostesc” lupii.
Cum o mare parte a sărbătorilor şi ritualurilor străvechi au fost canonizate, Filipii au preluat numele Sfântului Apostol Filip, pentru că ziua în care acesta este prăznuit (14 noiembrie) este începutul răstimpului în care lupii se înmulţesc. Aşa se explică faptul că în mentalul popular aceste divinităţi precreştine au împrumutat aura sfântului, răspunsurile ţăranilor la „chestionarele” întocmite de Th. D Speranţia la începutul veacului trecut fiind relevante în acest sens: „Filipii se închipuiesc ca nişte sfinţi însărcinaţi de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor”. „Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor.”
„Filipii o ţin şi femeile, şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. (...) Ca să mai scape de ele, le mai dau şi copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea zile câte a ţinut soacra sa.”
În imaginarul popular, Filipii sunt nişte divinităţi cumplite şi răzbunătoare, care trebuie îmblânzite prin îndeplinirea unor ritualuri şi întreruperea lucrului: „O babă a tors în acele zile pe cuptor, iar lupii, făcând o gaură acolo, au mâ
