Când am scris despre complotul pus la cale împotriva dlui Marius Oprea (şi prin ”comasare”, împotriva dlui Dinu Zamfirescu), mi s-a replicat că nu este adevărat. Era.

Când am produs un document irefutabil, mi-a fost scos în cale un băiat de mingi (portocalii, fireşte) care să scoată limba la mine cum că de unde am documentul, fiindcă, vezi doamne, era secret. Nu era decât secretul lui Polichinelle.

Când dnii Oprea şi Zamfirescu au fost, în sfârşit, mătrăşiţi şi institutele create de dânşii au fost date, cum anticipa şi documentul, taman complotiştilor, mi s-a spus, din nou, că nu e adevărat. Era.

Când a apărut hotărârea în Monitorul Oficial, n-au mai spus nimic semnificativ, fiindcă reuşiseră “lovitura ştiinţifică” prin care ”depolitizau” cele două institute. Le repolitizau în draci.

Când am menţionat că sunt implicaţi în campanie electorală pro-Băsescu, deşi nu s-ar cuveni să fie, fiind dânşii numiţi la conducerea instituţiilor deturnate şi comasate tocmai de cel pentru care făceau agitaţie electorală, mi s-a replicat că nu e adevărat. Era.

Când am dat un link care dovedea că minţeau, mi s-a replicat că, aşa, în calitate de persoane particulare, au dreptul să facă ce vor. Bună!

Când am afirmat că, deşi hotărârea era semnată de premierul Boc, decizia fusese mai degrabă a altcuiva, mi s-a spus că nu înţeleg cum funcţionează cele două instituţii – Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Înţelegeam. Desen & Copyright 2012 – DION

Când a semnat pentru aducerea lor în fruntea unor instituţii preluate şi comasate în forţă, Emil Boc era cel mai giugiuc premier. Azi, băiatul de mingi ne spune că, de fapt, avem de-a face cu “avatarul uni vechi UASCR-ist”, cu un Emil Boc care se află ”în plină criză de legitimitate”, ca şi Traian Băsescu. Tare, puştiule! Tare de tot!

Când s-a scris că marele merit al dlui Baconschi pentru care preşedi