Cum aţi caracteriza evoluţia protestelor din ultima săptămână?

E foarte greu de găsit o formulă integratoare, pentru că nu avem o clară cristalizare a unor idei sau a unor tendinţe sociale. Cred că, pe de o parte, demonstraţiile sunt un fapt întâmplător, pentru că au fost produse de o situaţie politică concretă. Este vorba de faptul că guvernul a încercat, în lipsa de dialog cu care ne-a obişnuit în ultima vreme, să treacă în 7-8 zile o lege importantă, Legea sănătăţii, care este a doua Constituţie în orice ţară - 60% din populaţie declară că este foarte interesată de această problemă, mai ales cei de vârsta a doua şi a treia. Or, aceasta, combinată cu dialogul nefericit dintre preşedinte şi Raed Arafat, a creat o scânteie. Asta e partea întâmplătoare, de accident a acestei mişcări. Există şi o parte de necesitate care vine dintr-o atmosferă politică electrizată în ultima vreme. Ajungea ca cineva să deschidă bricheta într-o benzinărie. A fost Traian Băsescu acesta. În ultima vreme, toate sondajele noastre de atmosferă politică arătau indicatori fără precedent de respingere a guvernării, a instituţiilor politice în general, de respingere a sistemului politic, a oamenilor politici chiar. Deci era un semn care trebuia să-i pună pe gânduri. Aproape că nu erau băgate în seamă, deşi se bazau pe o stabilitate politică perpetuă. Deci politicienii cred că se poate face orice şi nu se va întâmpla nimic.

Consideraţi că ceea ce s-a întâmplat cu protestatarii de la USL ajunşi la Universitate a fost o confiscare a protestelor?

Nu, pentru că aceste manifestări sunt politice. O manifestare de respingere a guvernului este cea mai pură politică, este mai politică decât politica din parlament, în acest moment. Dar sigur că şi opoziţia a ieşit în stradă încercând să dea un anumit sens mişcării. Nu cred că a reuşit, dar nu cred nici că este o confiscare, pentru că