Gestul locotenentului Alexandru Gheorghe, de a ieşi să protesteze îmbrăcat în haină militară, face furori printre contestatarii actualei puteri.
Ca şi în cazul medicului Raed Arafat (deşi cei doi au motivaţii şi prestaţii atât de diferite), mulţimile au găsit în acest personaj un simbol al revoltei lor. E de ajuns să vedem miile de comentarii favorabile de pe internet ca să ne convingem că el este considerat deja un “erou naţional”. Dar poate fi numit aşa cineva care încalcă, în mod flagrant, regulamentele Armatei române?
Înainte de a da răspuns acestei întrebări, să judecăm faptele la rece. Întâi, să spunem că unui ofiţer îi este interzisă “participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical”. Stă scris, negru pe alb, în Statutul cadrelor militare, adică Legea nr. 80/1995. Lege pe care orice purtător de uniformă şi-o asumă în momentul în care depune jurământul de credinţă.
Replica dlui Gheorghe, anume că dânsul respectă Constituţia înainte de toate, n-are nicio legătură cu prevederea citată mai sus. Potrivit articolului 118 din legea fundamentală a ţării, “Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”. Nimic de obiectat, însă de aici nu rezultă că un ofiţer are voie să poarte haina militară când vrea să strige “jos” sau “huo”.
Altă precizare necesară: locotenentul a părăsit unitatea militară din Câmpia Turzii ca să meargă până la Sibiu, nu ca să ajungă în centrul Capitalei. Unui civil, acest amănunt i se va părea, pesemne, ridicol. În termeni cazoni, absenţa nejustificată, insubordonarea, călcarea consemnului şi dezertarea sunt, după trădare, cele mai grave fapte ce pot fi comise de un ostaş pe timp de pace. Şi se pedepsesc nu cu mustrare