Cum a ajuns Traian Igaş din preşedinte la UTA Arad, ministru de Interne, şef al Jandarmeriei române (sau de la preşedinte de onoare al unei mări de fulare, şef la butoane al unor băieţi cu bastoane)
Sfîrşit de toamnă la Arad, august 2006. La doar 38 de ani, Traian devenea preşedinte de onoare al unui club care avea deja 61 de ani de istorie. El, deputat, ba şi vicepreşedinte ale unei comisii parlamentare care se ocupă, printre altele, de echilibrul ecologic: “Vin cu sufletul la UTA şi sper sã-mi fac treaba cât mai bine, chiar dacã nu stiu deocamdatã care îmi vor fi responsabilitãtile în cadrul clubului” Emoţii şi bucurie.
Dar era şi firesc. UTA promovase în prima ligă după trei ani de bejenie în B. Pe bancă era Lăcătuş. După 5 etape, pe 25 august 2006, la venirea lui Traian, arădenii erau pe locul 4: bătuseră cu 5-2 la Vaslui şi cu 1-0 Rapidul lui Răzvan, ulterior sfertfinalist de Cupa UEFA!
Vremurile dulci-amare din peluză
“Voi încerca să atrag investitori lîngă echipă”, preciza Traian. “Nu lipsea de la nici un meci al roş-albilor în perioada în care formaţia activa pe prima scenă”, aminteşte şi Marius Mitran pe blogul său. Iar el chiar a fost, cumva, coleg cu Traian în echipa care conducea UTA acelor ani. De ce “cumva”?
“Deşi preşedinte de onoare, cred că nu exista în documentele clubului, nu ţin minte să fi semnat vreo hîrtie. Nici la plecare, dacă a părăsit, pînă acum, această funcţie”, îşi aminteşte acum jurnalistul.Mai mult sau mai puţin implicat la nivelul deciziilor, Traian era cu siguranţă mai mult decît un suporter. Trăia din tribune, căuta investitori, pătimea: “A intrat pe fir Braşovul, care doreste să-l cumpere, şi discuţiile s-au încheiat”, declara el resemnat, cînd Rapid refuza, în februarie 2008, să-l împrumute pe Mugurel Buga la Arad.Deşi sibian la origine, Traian era vrăjit de parfumul “Bătrînei Doamne”. Se bucura şi s