Premierul Emil Boc este persoana care, in cele din urma, ar trebui sa-si faca mea culpa, sa treaca peste orgoliul personal si sa depuna demisia, bineinteles, nu oricum, ci in urma indicatiilor pretioase ale lui Traian Basescu.
Guvernul Boc, fara numar pentru ca nu se mai stie al catelea este, si-a asumat raspunderea pentru cele mai dure masuri financiare impotriva vointei populare, precum si pentru cele mai controversate legi din ultimii 20 de ani.
Pe de o parte, Guvernul a trebuit sa ia masuri economico-financiare radicale pentru a diminua efectele dezastruoase ale crizei economice mondiale, in vederea obtinerii unei stabilitati economice, pe de alta parte, a luat o serie de decizii radicale de reforma administrativa in aproape toate domeniile vietii economice, politice, sociale.
Aceste masuri nepopulare erau necesare, in primul rand, din cauza contextului social, economic, politic din Romania, in al doilea rand, climatului politic international, in special, situatia grea prin care trece Uniunea Europeana si la cerinta Fondului Monetar International.
Or, aceste aspecte il intereseaza mai putin pe cetateanul obisnuit, el constata pur si simplu ca nu-si mai poate plati ratele la banci, nu poate plati facturile la utilitati, nu-si poate lua medicamentele necesare, nu-si mai poate trimite copiii la scoala, nu mai poate asigura traiul zilnic pentru el si familia lui. Trist, revoltator si adevarat.
De altfel, in toate statele in care guvernele de dreapta au promovat politici antisociale agresive, echipa guvernamentala respectiva, in cele din urma, si-a dat demisia, sacrificand in felul acesta niste personalitati politice, dar au salvat partidul.
Picatura care a umplut paharul poate fi si recenta basculare de la Ministerul de Externe a domnului Teodor Baconschi, fara o consultare prealabila a liderilor
