Principala problemă a sistemului politic actual este starea de incompatibilitate, deşi niciunui politician din România nu-i trece prin cap că aceasta ar fi o problemă. Sursa: EVZ

PDL crede că plăteşte pentru că a impus un ritm prea dur al măsurilor de austeritate, dar nici măcar asta nu-şi reproşează, ci faptul că a avut comunicatori slabi, în special la nivelul Guvernului. Aceasta nu este doar o interpretare superficială a puseelor sociale din ultimele săptămâni, ci o incapacitate profundă de înţelegere a realităţii. Iar când Crin Antonescu urlă scos din minţi că vrea anticipate, în timp ce eu scriu, ştiu că nu mă înşel, ştiu că nimeni din clasa politică nu vrea să ajungă la rădăcinile răului. Suntem în mijlocul unei schizofrenii generale, toţi cred că scopul democraţiei este să asiguri alegeri libere şi că tot farmecul acestui sistem este să le câştigi. Nimeni nu spune că democraţia înseamnă prosperitate, înseamnă ce faci de-a lungul a trei-patru cicluri electorale, după ce se termină votul.

Răul pleacă de la conflictul de interese în care se află clasa politică. Toate partidele sunt pline de incompatibili. Politicienii români sunt şi arbitri, şi jucători. Au tentacule în energie, intermediază acordarea fondurilor europene, au propriile firme care consumă bugetele locale şi judeţene – pentru că ei dau banul, ei asfaltează -, sunt băgaţi până în gât în industria diplomelor universitare, de stat şi private, au degetele băgate în miliardele din sănătate, conduc spitale, au firme de medicamente şi interpuşi în Casele de Sănătate, sunt conectaţi practic la toate cheltuielile publice, care înseamnă 38% din PIB. Sunt atât de prinşi în sistemul public, care înseamnă zeci de miliarde de euro, încât resping orice reformă, oricât de mică. Sunt ca un cancer care nu acceptă tratamentul cu chimioterapice. Nu românii resping reformele - ceea ce nu se înţele