Criza iraniană este departe de a fi rezolvată, însă un lucru este cert: Teheranul a făcut un pas înapoi şi este din nou dispus să negocieze.

După retorica agresivă din ultimele săptămâni, în care ameninţa explicit cu închiderea Strâmtorii Hormuz, acum, Teheranul afişează un mesaj cu totul diferit, menit să disperseze temporar norii războiului. „Niciodată în istoria sa, Iranul nu a încercat să prevină sau să pună vreun obstacol în calea acestei importante rute maritime“, declara ministrul său de Externe, în timpul unei vizite în Turcia. Se pare că întreaga schimbare de discurs survine ca urmare a ultimatumului livrat de un emisar anonim al Casei Albe şi care exprimă interesul „nenegociabil“ pe care Statele Unite îl au în menţinerea liberă a fluxului comercial şi a libertăţii de navigaţie în strâmtorile internaţionale.

Sunt şi alte elemente suplimentare care au forţat această „destindere“: se pare că sancţiunile au început cu adevărat să muşte, moneda iraniană atingând săptămâna trecută un nivel istoric de depreciere faţă de dolarul american; reasiguratorii sunt şi afirmaţiile ministrului Ehud Barak, conform căruia perspectiva unui atac israelian asupra Iranului „este foarte îndepărtată“; mai mult, China şi India, clienţii strategici ai Teheranului, şi-au redus sensibil achiziţiile de petrol, reorientându-se spre Arabia Saudită; şi Uniunea Europeană (care absoarbe 1/5 din producţia iraniană) a anunţat că îşi suspendă de la 1 iulie contractele cu Teheranul. Combinate, toate acestea creează pentru moment impresia că „Iranul este descurajat să treacă Rubiconul şi să dezvolte arme nucleare“, spune David Ignatius, editorialistul Washington Post, citând un ofiţer de informaţii.

În ansamblu, SUA şi Iranul seamană cu doi boxeuri care se recuperează fiecare în colţul său, aşteptând o confruntare decisivă. Încă din primele zile ale anului, Pentagonul îşi