Traian Băsescu trăieşte, zilele acestea, o umilire adâncă la văzul protestelor din zeci de oraşe şi localităţi declanşate de intempestivul şi injustul său atac asupra medicului Raed Arafat pe fondul controversatului proiect de reformă a sănătăţii. Cu ochii aţintiţi asupra vârfului Muntelui Austerităţii, salvamontistul prezidenţial n-a mai sesizat că pitoanele şi carabinierele au început să cedeze din cauza sarcinii prea mari.

În mod limpede, Traian Băsescu şi-a pierdut flerul pentru starea de spirit a naţiunii, altfel nu sărea să-l critice dur - în direct şi încă la unul dintre canalele TV nedragi sufletului domniei sale - pe unul dintre puţinii înalţi funcţio-nari ai statului care s-a bucurat, constant, de o reală apreciere din partea cetăţenilor. Raed Arafat a demisionat după ce a protestat iniţial fără succes în legătură cu „mercantilizarea" sistemului medical de urgenţă prin deschiderea acestui sector pentru companiile private. Cristian Preda nota de curând pe blogul său că preşedintele i se pare „de nerecunoscut" prin felul în care a gestionat şi tranşat chestiunea reformei sănătăţii. În plus, destui îşi vor fi adus aminte, zilele acestea, de usturătorul verdict al lui Andrei Pleşu despre „componenta plebee" a întâiului om în stat.

Preşedintele a căzut, s-ar zice, pradă unui fals sentiment de securitate, după o serie de victorii câştigate pe zgomotosul câmp de luptă al politicii autohtone - victorii care nu vor mai conta în clipa în care domnia sa va face bilanţul celor două mandate. Atât coaliţia de guvernare, cât şi principalul partid de guvernământ au rămas unite preponderent din cauza impopularelor politici sociale impuse. PDL şi-a adjudecat recent preşedinţia Senatului - un câştig strategic nepreţuit în zile nefaste ca acestea. În curând, Curtea Constituţională va decide dacă alegerile pot fi comasate sau nu. Între timp, DNA pare să f