Parcă retrăiesc momentele halucinante din toamna lui 2009, când în campania electorală competitorii trăgeau nu în sus, ci în jos, ca într-o întrecere acerbă cine face mai multe greşeli. Sursa: EVZ
Pe de-o parte guvernul, în loc să reactiveze structurile legale de dialog social (CES), nominalizează oameni impopulari sau care tocmai jigniseră strada (Oltean, Baconschi) ca să discute cu sindicatele şi societatea civilă. Faptul că ministrul de externe a fost până la urmă demis pe nişte declaraţii (e drept, scoase din context, dar nu e asta treaba unui politician-diplomat, să fie atent la context?) nu va calma pe nimeni, o dată masele inflamate.
Mai puţin observat, dar mai grav, în plin scandal despre calitatea guvernării şi a clasei politice, premierul Boc pune la conducerea unei importante companii publice (Transelectrica) un consilier personal anonim, pe care nu se ştie ce îl recomandă pentru acest post, deoarece nu pare să aibă pe undeva CV-ul disponibil. În plus, coaliţia încă nu şi-a adunat curajul să renunţe la ideea alegerilor comasate la sfârşitul anului, deşi n-a reuşit să explice care e motivul de policy şi temeiul legal pentru prelungirea cu cinci luni a mandatelor primarilor. Chestia cu economia bugetară de 20 milioane euro sună a glumă, nu justificare constituţională.
De partea cealaltă, în loc să stea liniştită ca să capitalizeze protestul, să se maturizeze şi să construiască un program alternativ credibil – şi aproape orice program minim-decent ar fi acum credibil, având în vedere cât de enervată este lumea pe guvern din cauza crizei – opoziţia din USL o ia razna exact ca Voiculescu şi Patriciu în 2009. Par să aibă hiper-activism în gene, nu se pot abţine.
La marele miting din 19 ianuarie, când protestatarii (mă rog, cei autentici) scandau contra guvernanţilor şi cereau înnoirea de stil şi generaţii, care e ma
