Cristian Diaconescu este unul dintre preşedintii UNPR, dar este propus de premierul Boc din partea PDL pentru funcţia de ministru de Externe în locul nechibzuitului Baconschi. Cum postul aparţinea până acum democrat-liberalilor, se cheamă că se schimbă componenţa politică a guvernului de coaliţie, aşa că instalarea la Palatul Victoria a lui Cristian Diaconescu reclamă un vot de încredere al Parlamentui asupra echipei reînnoite. Există o decizie foarte limpede a Curţii Constituţionale în acest sens, datând din vremea cabinetului Tăriceanu.

Traian Băsescu şi Emil Boc au preferat însă varianta scurtă, cea care trece peste capul Parlamentului, aşa că l-au chemat pe fostul (2009) şi viitorul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, la Cotroceni, ca să depună jurământul astăzi la şapte seara.

Faptul e surprinzător. Să-ţi asumi încă un gest ofensator faţă de Parlament când lumea te acuză de tot felul de abuzuri şi de comportament dictatorial, ţine de sfidare. Şi nu neapărat faţă de parlamentari, care nu sunt oricum prea iubiţi, din vina lor şi spre neşansa tuturor. Cristian Diaconescu are în spate o întreagă carieră de diplomat şi probabil că mulţi dintre colegii săi din centrala MAE îl apreciază încă, în ciuda traiectoriei politice incomode în partidul lui Gabriel Oprea. Este evident pentru mulţi că d. Diaconescu s-a lăsat folosit şi a slujit drept ştampilă de respectabilitate singurului partid din Europa care se află în Parlament fără să fi fost vreodată votat. Plecat din PSD după alegerea lui Victor Ponta, Cristian Diaconescu ar fi putut rămâne în Parlament ca independent, dar a alcătuit împreună cu alţii, cu mai puţin ştaif, un partid de traseişti. Iar traseismul este unul din ingredientele principale ale otrăvii “toţi politicienii sunt la fel” care a intoxicat opinia publică din România. Aşa că vorba lui Toader Paleologu, care se dovedeşte a fi încă