La putin timp dupa caderea regimului Ceausescu, Romania a avut parte pe langa o inflatie record - din care am putut afla cu totii cam cat de vanjos era leul nostru - si de o inflatie de partide care apareau mai ceva ca ciupercile dupa ploaie. La fiecare scara de bloc incepea sa se contureze un partid. Platformele lor politice erau parca trase la xerox.
Daca un asemenea partid nu avea viitor, avea in schimb un prezent asigurat de milionul de lei, acordat cu darnicie democratica de regimul iliescian. Spectacolul
devenea grotesc. Sa ne amintim doar de partidul contelui Zambra si tot ar fi indeajuns. Fenomenul in sine incepea sa arunce in derizoriu si partidele istorice PNTCD sau Partidul Liberal. Aparitia primilor lideri ai acestor partide a fost primita cu ostilitate de marea masa a populatiei.
Chiar asa, ce cautau acei indivizi eleganti care nu mancasera salam cu soia in peisajul nostru? In mod paradoxal, lovitura pe care mineriadele dirijate au incercat sa o dea acestor partide, a avut cu timpul un efect contrar. Anii au trecut si asa cum era de asteptat, in cele din urma pe scena politica au ramas alaturi de continuatorii fostei doctrine comuniste (deghizati in diverse formule) tocmai aceste doua partide istorice.
Poate absenta unui lider autentic sa distruga un partid?
Pare putin probabil si totusi cam asta s-a intamplat cu Partidul National Taranesc Crestin Denocrat. Iar acest lucru nu cred ca a venit in urma minciunilor pe care fostii comunisti au continuat sa ni le serveasca despre acest partid.
Disparitia in 1995 a fondatorului PNTCD Corneliu Coposu nu a putut fi inlocuita cu adevarat niciodata. Urmasii sai, mai dispusi la compromisuri, au facut ca acest partid sa nu prea mai conteze pe scena politica romaneasca.
Mai exista astazi ideologie de partid? Este foarte tentant sa tragem lini
