Premierul Boc a salutat, saptamana trecuta, convocarea sesiunii extraordinare a Parlamentului, care a avut loc luni. Formidabil! Sa-i fi revenit brusc deschiderea spre prima putere a statului, cea pe care a ignorat-o de atatea ori prin asumari repetate de legi, ucazuri, decrete? Nici pomeneala. A fost incercarea tardiva de a intredeschide capacul unui vas in care clocoteste inversunarea populara. Una din supapele amintite de catre un reputat editorialist.
Mai spunea premierul ca in Legislativ vor fi luate la puricat toate fatetele situatiei politice din Romania. In opinia mea, nu exista decat una cu adevarat majora si de maxima prioritate. Detensionarea relatiilor dintre cele doua tabere devenite adeversari ireductibili, la un pas de pragul critic: stapanirea si restul tarii.
Prima a constituit cauza, cealalta efectul unor confruntari surde si mute, cel putin din partea unei ocarmuiri ce s-a trezit cu focul la usa. Mintea cea de pe urma a yesman-ului basist l-a indemnat sa graiasca public ca: "pentru guvernanti, pentru intreaga clasa politica semnalul e ca este nevoie de alt mod de a face politica, care sa tina mult mai mult cont de ce gandeste cetateanul". Dixit.
Vreme de trei ani, coalitia guvernamentala a adoptat o sfidatoare "silenzio stampa" in raport cu tot ce (inca) mai misca de la ea in jos. Exceptiile, mai rare decat floarea de colt, s-au numit personajele din randurile 2 si 3 ale Puterii, strans unite intru protejarea inaltilor stapani.
Imi vin in gand sporadicele aparitii ale Andeei Vass, o doamna cu vorba strepezita, izvorata doar din suficienta si dispret la adresa oricarui indraznea sa-i puna intrebari inghesuite, dar cu deplin suport real. Eventuale raspunsuri de ceferist grabit, insotite invariabil de zambete cabotine au mai emis deputatul-sef, Roberta Anastase, Ioan Oltean, Sever Voinescu, Daniel Funeri
