Un subiect la ordinea zilei – scutul american antirachetă, care urmează a fi amplasat în Europa. Doi interlocutori, cu opinii complementare. Şi un brainstorming, cu luciri de Capă şi Spadă. Scurtă retrospectivă

Gabriela Ioniţă: – Proiectul scutului de apărare antirachetă american (ulterior asumat și de Alianța Nord-Atlantică) își are certificatul de naștere în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui George Bush jr. Varianta inițială de amplasare a elementelor scutului a suscitat ample critici, concomitent cu multiple tatonări şi evaluări eșuate. După instalararea preşedintelui Obama, Casa Albă a venit cu noua formulă de scut în care România a intrat în prim-plan, cotată cu şanse alături de Bulgaria şi Turcia.

Portugalia, Polonia, Turcia şi Spania au acceptat de asemenea să găzduiască pe teritoriul lor componente ale acestui sistem. Au urmat evaluări minuțioase ale SUA la oferta părții române şi în final anunțul CSAT-ului care a făcut ca o localitate anonimă din Oltenia – Deveselu – să devină obiectiv strategic al SUA iar numele său să fie titrat pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume.

Senatul, camera superioară a Parlamentului României a adoptat pe 6 decembrie 2011, cu unanimitate de voturi, proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România, document aprobat anterior şi de Camera Deputaţilor. O săptămână mai târziu, Președintele României, Traian Băsescu a promulgat legea pentru ratificarea acordului dintre România şi SUA privind scutul antirachetă.

Ion Petrescu: – Etapa şanselor a fost rapid depăşită, din raţiuni pragmatice, care ţin de consolidarea defensivei spaţiului euroatlantic, într-un context cel puţin fluid în arealul euro-asiatic. După cum afirma ambasadorul SUA la NATO, Ivo Daadler, pe 23