Esenta discursului lui Traian Basescu din “interventia cu romanii” a fost confiscarea mesajelor protestatarilor. S-a solidarizat cu ei, acaparandu-le lozincile impotriva Guvernului, Parlamentului si partidelor. Doar in dreptul presedintelui si-a permis o exceptie. Tehnica e sa tina oamenii in case (si dupa viscol) strigand cot la cot cu ei aceleasi nemultumiri, cerandu-le sa-l crediteze in continuare cu buna credinta. Schizoid la baza, discursul presedintelui incearca sa faca uitata realitatea ca Traian Basescu reprezinta, totusi, varful Puterii de cel putin trei ani.
Traian Basescu a vorbit din Opozitie. Daca nu l-ati ascultat, nu aveti cum sa intelegeti. Si-a prezentat programul politic pe care il va pune in aplicare imediat cum va ajunge la Putere. Prima parte a discursului a pendulat undeva intre comic si incredibil. Aveam senzatia ca Traian Basescu s-a facut protestatar, e in strada si striga lozinci impotriva Guvernului si presedintelui. A doua parte, spre plictisitor si un infinit deja vu. Traian Basescu explica perfect eterna reintoarecere pe intelesul tuturor.
Din nefericire – pentru conditia mea de cetatean cu un astfel de presedinte – i-am ascultat azi dimineata discursul lui Barack Obama despre Starea Uniunii. Cat de multe ar fi avut Traian Basescu de invatat din discursul presedintelui american! Ar fi putut descoperi sensul si semnificatia solidaritatii. Dincolo de ideologii, de viziuni politice (acolo unde e cazul, nu ca ar fi la Basescu) si simpatii doctrinare, ar fi putut invata de la Obama ce inseamna sa unesti un popor, sa-i inspiri incredere (chiar si in ciuda rezultatelor guvernarii tale) si sa-l motivezi.
Desi recita mereu poezia solidaritatii, Traian Basescu nu cunoaste nici sensul si nici semnificatia acestei idei. Din nou, ar fi putut invata din discursul asupra Starii Uniunii (macar ce trebuie sa spuna, daca nu si conceptu
