Traian Basescu contine un amestec exploziv de agresivitate si emotivitate. Reactia lui inlacrimata de ieri (remember: “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”) mi-a amintit de personajul lui George Mihaita din Reconstituirea. Spre deosebire insa de puberii care sar la bataie in curtea scolii cu vocea tremuranda, Presedintele nu si-a pierdut echilibrul emotional in fata adversarilor, ci in fata camerelor de filmat si in prime time. Altfel, discursul sau a reactivat doua strategii castigatoare in campaniile trecute: “jos comunismul” (Iliescu/Voronin) si “singur impotriva tuturor” (cu tara luata pe post de victima si aliat), scrie Cristian Dogaru pe blogul lui.

Sunt convins ca pe timp de razboi, genul asta de reactie patriotic-emotionala ar mobiliza de minune noii recruti, ce te faci insa in timp de pace cu emotiile scapate de sub control ale celui care ar trebui sa fie principalul factor de echilibru din tara? Asta daca nu cumva ce iau eu drept lipsa de control nu e cumva o mostra de teatru magistral.

Sper insa sa nu retraiesc in 2012-2014 temele de campanie din 1996-2000, cu demascari de comunisti fara comunism si sperietoarea Moscovei agitata acum de sub scutul anti-racheta de la Deveselu. Nu ca nu m-ar agasa oarecum temele economice dupa 4 ani de criza, dar parca n-as da dezbaterea alternativelor la austeritate pe vanatoarea de vrajitoare.

In alta ordine de idei, cum timpul nu permite o debarcare teatrala in Piata Universitatii, cred ca “interventia mea cu romanii” se va reduce azi la un interviu al presedintelui transmis in direct, eventual cu poporul lasat liber sa sune pentru a ofta pe umarul sefului statului, dupa model Hugo Chavez. Traian Basescu contine un amestec exploziv de agresivitate si emotivitate. Reactia lui inlacrimata de ieri (remember: “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”) mi-a amintit de personajul lui George Mihaita din Recon