Fireşte că am aşteptat cu sufletul la gură "intervenţia cu românii". M-am abonat la Revista Jandarmeriei, ca să înţeleg mai bine cuvântul "intervenţia" (vorbise ca un adevărat şef de dispozitiv). Mă aşteptam, deci, ca preşedintele să apară astăzi ca Jupiter Fulminatus (din valuri, după ce a gâdilat monstrul marin al lui Sebastian Lăzăroiu), abătând fulgere şi trăznete. Îmi închipuiam că va scoate flăcări pe nări. Cuvântarea de la intronizarea ministrului de Externe (alo! strada striga Interneeeee!, nu Externe!) fusese incărcată de promisiuni: Voronin (who the fuck is? ce contează, sună bine), duşmanii ţării care conspiră dindărătul pancartelor, în Piaţă (ce nenorociţi! chiar în Piaţă, în văzul lumii, şi-au găsit), opoziţia scelerată care cere haos. Adică groază şi mister, panică şi atrocităţi. Când colo, dau drumul la televizor, la 18.15 fix - şi ce văd? Mihai Bendeac . Ţigancă împuţită şi găozară- mi-am spus - iar ai încurcat programele (eram, totuşi pe Realitatea, de care niciodată nu ma îndepărtez prea mult). Dau pe Antena 3, să mă verific: nici aici nu părea a fi Băsescu. Trec pe B 1 (postul ăla serios, care nu-şi permite să glumeşte) şi, în sfârşit, dezleg enigma, ca Cartianu misterele revoluţiei: de la microfon se adresa românilor bravul om prietenos.
Cum cine-i bravul om prietenos? El. Traian Băsescu. Poetul. Nu se poate să fi uitat: "Deasupra-ţi cerul se înalţă/ Şi de pe el privesc în jos/ Sute de stele ce-l admiră/ Pe bravul om prietenos... ". (Eu am recitat versurile astea la toate serbările).
Revenons. Nu l-or fi recunoscut cei din Piaţă, din cauza viscolului, însă eu l-am recunoscut. Vocea lui blândă, proiectele lui minunate, privirea caldă, drăgăstoasă, inima lui largă, gândul lui înţelept. Un om echilibrat, care a fost mereu de partea poporului, oriîncotro s-ar fi deplasat el (de pe trotuarul de la Teatrul Naţional pe trotuarul de la Un
