Ca oricare cetăţean cu multă treabă pe timpul zilei, seara, acasă, mă mai uit la proteste. De pe la noi, de pe la alţii... Nu aş vrea să-mi exprim părerea despre faptul că un anumit primar al unui anumit oraş a făcut un anumit circ în cadrul unui anumit protest. Sau, mai pe şleau, nu mi-aş dori foarte tare să aflaţi ce am simţit când am văzut că omul care ne va conduce, probabil, oraşul şi în mandatul viitor, sau, mai rău, va dori să devină preşedintele ţării, şi-a dus la Bucureşti fiul, dar şi colega de distracţii nocturne de prin cluburi. O fi bine, o fi rău, eu cred că numai colegii săi într-ale politicii şi noi, alegătorii, ar trebui să decidem. Ce m-a uimit pe mine foarte tare a fost prezenţa unor anumiţi sindicalişti pe străzi. Am văzut la aceste proteste oameni disperaţi. Am văzut copii scandând pentru viitorul lor, am văzut disperarea unora, scârba altora... dar şi multă prefăcătorie. Aşa este peste tot, mă gândesc, aşa e făcută să fie politica, manipularea aceasta, joaca de-a stăpân peste vieţile oamenilor. Ce nu înţeleg, nu voi înţelege şi ce mă revoltă pe mine este ipocrizia anumitor indivizi. Cum ar fi doamna fruntaşa sindicalistă a învăţământului constănţean. Doamnă, chiar de nu vă dau numele, vă întreb aşa, ca între fete... Credeţi că o mamă care munceşte 10 ore pe zi pentru a le oferi copiilor ei o farfurie cu mâncare va avea bani să-şi cumpere haină de blană? Vă vorbesc despre o femeie care se speteşte muncind, care pune deoparte bani pentru cadourile de Crăciun, nu pentru a fi cochetă. Credeţi că doamnele despre care vă spun nu şi-ar dori să fie prezentabile? Credeţi că au mai puţină şcoală decât dumneavoastră? Aveţi vreo îndoială în ceea ce le priveşte? Să vă spun eu! În acest oraş, în această ţară, sunt zeci de mii de cazuri de femei respectabile, citite, frumoase trupeşte şi sufleteşte, care nu îşi iau un ruj sau o ojă tocmai