Cornel Râpă devenise un obişnuit al lotului României în perioada lui Lucescu jr., dar, după venirea lui Piţurcă a dispărut din circuitul naţionalei. Nu îl acuză însă pe actualul selecţioner că l-a ignorat luni bune, iar vestea revenirii ca tricolor a primit-o chiar când a împlinit 22 de ani.

Marţi a fost ultima zi cu trei antrenamente. Cum te simţi?

Toată perioada asta este una dificilă, mai ales că ne-am confruntat cu lucruri neobişnuite, cum ar fi cele trei antrenamente zilnice, dar mie îmi plac provocările şi fac cu plăcere ceea ce fac. Ştiu că îmi va fi mai uşor în campionat dacă mă pregătesc bine acum.

Ai mai prins cantonamente atât de dure, în care să te trezeşti atât de devreme?

Nu. Chiar n-am mai avut parte de aşa ceva! Dar, cum am mai spus, îmi place prea mult fotbalul ca să mă plâng şi sunt dispus să accept orice provocare.

Acţiunea din Antalya e prima ta convocare de când a venit Victor Piţurcă la prima reprezentativă, tu fiind, pe vremea lui Răzvan Lucescu, un obişnuit al naţionalei. Ce s-a întâmplat cu tine?

Explicaţia pentru absenţa din lotul naţionalei stă în mine. Oricum, faptul că am primit convocarea asta a fost cel mai frumos cadou de ziua mea. A venit fix în ziua în care am împlinit 22 de ani şi asta m-a bucurat foarte tare.

Spui că explicaţia absenţei din lotul naţionalei ţine de tine...

Probabil că evoluţiile mele din ultima vreme nu l-au mulţumit pe domnul Piţurcă şi, cum el este cel care decide la echipa naţională, nu am mai fost chemat. E părerea lui! El trage concluziile şi ştie ce e mai bine pentru echipa naţională.

Rămâne pentru tine meciul cu Italia un punct de reper al carierei?

În mod cert, dar nu aş vrea să mă opresc aici. Uite, probabil că Balotelli a fost cel mai puternic adversar al meu de până acum, deşi am jucat şi în Champions Leag