După un lung bla-bla împăciuitor, Băsescu a redevenit el însuşi, cerînd „societăţii civile de bună calitate” să iasă din cochilie, dacă nu vrea să fie înlocuită de „neaveniţi”. Ce să înţelegem de aici? Că cine e „pro-Băsescu” e de bună calitate, iar cine nu – intră în categoria neaveniţilor? Dar cei care l-au susţinut şi au sfîrşit prin a-l respinge dezamăgiţi în ce categorie intră?

Nu mă aşteptam ca Traian Băsescu să facă vreun anunţ spectaculos în această seară. Aflat într-o condiţie fizică mai bună decît ieri, Băsescu a repetat în intervenţia lui ceea ce a tot spus Emil Boc şi au repetat „pedeliştii de bine”. Stabilitate, înţelegere etc. Contribuţia lui a fost că partidele, toate, trebuie să se reformeze şi că ar fi momentul să se redeschidă minele – interesantă, nu? partea cu minele. Plus marota lui cu revizuirea Constituţiei.

Băsescu s-a făcut că uită că s-a băgat în permanenţă în treburile guvernului: „Întrebaţi-i pe cei de la UDMR…” S-a făcut că uită şi de indicaţiile preţioase pe care le-a tot dat PDL-ului ca jupîn din umbră al acestui partid: „Dacă-l conduceam eu era condus mai bine!”

După ce a trecut de introducerea cu nemulţumirile unei părţi a populaţiei, pe care a rezolvat-o spunînd că mai sînt milioane de nemulţumiţi care nu ies în stradă, Băsescu a ţinut un discurs inocent, de parcă tocmai ar fi fost ales şi zice şi el senin ce-ar fi bine pentru ţară. O tehnică previzibilă, cu care nu ştiu pe cine a putut păcăli preşedintele, în afara celor care se păcălesc singuri ascultîndu-l.

Tot previzibil, Băsescu a ocolit să adreseze vreun mesaj protestatarilor, dar în final n-a mai răbdat. A dat de înţeles ce părere are despre cei care protestează: aceştia par să fie neaveniţii, care se exprimă în timp ce societatea civilă de bună calitate s-a retras în cochilie.

După un lung bla-bla împăciuitor, Băsescu a redevenit el însuşi, cerî