Marele, uriasul, nepretuitul si incomensurabilul noroc al Uniunii Social Liberale nu este nimic altceva decat degringolada generala in care s-au scufundat deopotriva PDL, Traian Basescu si Guvernul Boc.

Parca si-au dat drumul pe o panta care nu se mai termina, iar caderea lor continua indiferent ce ar face. Cand tace Basescu, vorbeste PDL. Cand incepe presedintele, tac Boc si Executivul.

Rezultatul e acelasi. Indiferent cine ar deschide gura, efectul e aproape sinistru. Cate o mare prostie ramane in urma lor.

In conditiile astea, celebrul trio de acum - Crin Antonescu, Victor Ponta si baiatul ala tanar si nevinovat - nici nu trebuie sa faca altceva decat sa sada cuminti si sa nu comita, la randul lor, prostii care sa le intreaca pe ale guvernantilor.

O misiune destul de grea, daca nu cumva chiar imposibila (vorba unui presedinte proaspat iesit din silenzio stampa). Nu au rezistat tentatiei prostiei si liderii USL s-au repezit joi intr-un mare miting de solidaritate cu protestatarii de la Universitate. Ca si cum cineva le-ar fi cerut-o. Ca si cum Ludovic Orban nu ar fi fost tocmai fugarit din piata. De doua ori, ca sa inteleaga ca nu e o greseala sau vreo manipulare a Puterii.

Au organizat mitingul, a iesit cumva intr-un oarecare fel, nici prea-prea, nici foarte-foarte, si oamenii au mers mai departe.

Viata si-a vazut de cursul ei obisnuit, sperantele poporului nu au renascut, desi cateva s-ar putea sa fi decedat, iar multimea din Piata Universitatii nici nu si-a schimbat vizibil discursul.

A fost vizibil, cred, pentru oricine a urmarit atent evenimentele, ca numarul, forta si determinarea protestatarilor din strada s-au diminuat brusc dupa mitingul de joi. Ceva parca se rupsese in strigatele lor, iar numarul scadea de la o zi la alta.

Sansa a suras din nou insa USL. Pasii