La poarta sufletului   La poarta sufletului tău, Eu m-am rugat ca la icoană! Şi ea, mi s-a deschis încet, În linişte-i de catedrală!.   Şi am păşit sfios în templu Unde-am trezit jar de  iubire Iar trupul tău făr’de prihană Mi-au dezgheţat trăiri sublime   De-atunci, nu pot uita o clipă, Trăirea ce-am simţit-o eu. Când îmi spuneai dragă copilă Că mă doreşti...să fiu al tău.     Atâta doar   Eu n-am să cer iubito de la tine, Mai mult ce nu- mi oferă hrană Chiar dacă-s vorbe de iubire, Nu-mi  spune  una de  pomană.   Ascultă-mi inima cum bate Rămâi o clipă-n poarta ei! Şi-n zilele înălţătoare, Tu  poţi iubito, să mi-o ceri!   Să-i laşi în semn de preţuire: Azurul ochilor frumoşi, Dulceţa buzelor cărnoase, Căldura sânilor pietroşi!   Să-ncep  în zile lungi de vară , Sculptura acestu-i chip dorit Şi în amurgul  roş de seară, Să-i spun că sincer l-am iubit.     Nu-mi pasă...     Nu-mi pasă ce şopteşte lumea De mine, c-aş fi, nu ştiu cum... Că mi-am adus femeie frumuşică În căsuţa mea, de lângă drum.   Nu-mi pasă ce şopteşte lumea, Când trec nepăsător prin sat Tinându-mi strâns de mijlocel femeia Oprind-o-n loc cu-n dulce sărutat.   Mi-e dragă numai mie Şi drag îi sunt şi eu. Las lumea să vorbească.. O bate Dumnezeu.!   O, Doamne, cât de rea e lumea Şi ce-o avea cu  mine ea? Nu-i cer  nimic şi nici n-aş vrea. Nici eu şi nici iubita mea.   Când nu e lângă mine, Mă duc în calea ei. Simt sufletul că-mi arde, O, Doamne, ce-i iubirea...ce-i!?            Rămâi o clipă     Rămâi o clipă de m-ascultă Şi fă pe plac inimii mele: De-a ne-ntâlni sub clar de lună Să-ţi prind pe frunte mii de stele.   Să laşi  privirea mea să-ţi cadă Pe sânii  tăi  fermecători, Şi tăvălindu-ne în iarbă Să ne iubim până în zori.   Să ne privească din înalturi Luceafărul uitat să plece. Iar eu în părul tău bălai Să-ţi prind un bob ...din rouă rece.       Iar …   Pe-adieri de vânt hoinar, Pe raza lunii ce