Consider că suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare, prin extinderea mandatelor autorităților locale, este o decizie gravă și inacceptabilă a actualei puteri; legea nu ar fi trebuit votată și oricum ar trebui retrasă. Argumentul principal (nu unic) pentru această afirmație este că o modificare de acest fel, făcută pentru ceea ce puterea percepe a fi interesul ei imediat și partizan, duce la crearea unui precedent. De fapt, la întărirea lui, pentru că el deja există. Puteri succesive vor dori același lucru: schimbarea unilaterală și pe ultima sută de metri a legislației electorale. Asta va duce la volatilitate; adică la lipsa unor reguli stabile, acceptate, predictibile pentru desfășurarea alegerilor.
De ce ar fi așa ceva de nedorit? Pentru că procesul electoral democratic nu se reduce la vot, altfel n-ar mai avea nicio noimă. Menirea alegerilor este să legitimeze o putere și un program politic, prin urmare electorii au dreptul la mai mult decât un vot: au dreptul să vadă o legătură clară, naturală și puternică între votul lor și rezultatul lui, inclusiv direcția politică adoptată de stat după alegeri. Orice lucru care afectează această legătură, în fiecare din cele 3 atribute ale ei, reprezintă ceva inacceptabil. Iar volatilitatea legilor electorale afectează claritatea legăturii, pentru că durează până când alegătorul mediu vede relația dintre vot și rezultatul lui conform sistemului electoral – de obicei, înțelegerea asta vine pe baza experienței. De asemenea, mai e afectată puterea legăturii, pentru că schimbarea permanentă a legilor electorale dă publicului senzația că rezultatul alegerilor a fost determinat mai puțin de vot, cât de schimbarea electorală respectivă. Senzație uneori îndreptățită, cel puțin în parte.
Am mai scris despre asta. Curtea Constituțională urmează astăzi să se pronunțe asupra constituționalității legii care preve