Louis de Funés este patron de restaurant. O cunoştinţă, împreună cu doi prieteni germani, se aşază la masă. Funés le prezintă meniul, într-o nemţească de baltă. Treptat, tonul i se înăspreşte, trăsăturile feţei i se rigidizează, începe să urle la invitaţi. Umbra abajurului de deasupra închipuie pe faţa lui o freză căzută şi o mustaţă: amabilul patron s-a transformat în Hitler!
De această scenă celebră din "Le Grand Restaurant" mi-a adus aminte discursul din Parlament al lui Crin Antonescu. Tânărul liberal pletos de acum câţiva ani, simpatic şi relaxat, a ajuns un pachet de nervi. Discursul său inteligent de odinioară, de orator hărăzit, s-a transformat într-o serie de ţipete isteroide. De repetiţii stereotipe, răstite, împroşcând microfoanele. Privirea spălăcită, fixă, părul care îi cade pe frunte. Doar mustaţa-muscă îi lipseşte.
Omul are ceva înspăimântător! Vocea spartă, gesturile nervoase, scăpate de sub control, trădează disperarea. Simte că-i fug mitingurile de sub picioare. Îi scapă protestele printre degete. Se topesc demonstraţiile. Se aştepta ca bulgărele să se facă mare cât casa, să măture totul în cale şi să prăvălească toată şandramaua. A crezut că i-a venit clipa, şi, iată, clipa trece pe lângă el. La marele miting USL de la Şosea trebuiau să vină cel puţin 10.000 de oameni. A fost mobilizare generală în teritoriu. El însuşi şi-a stricat tihna şi s-a agitat ca un nebun. A strigat, a ameninţat, i-a implorat pe baroni. A făcut ca toate alea la telefon. Rezultatul? Abia s-au adunat 6-7.000 de oameni. L-au mai costat şi o grămadă de bani. În plus, l-a scos din ţâţâni şi nebunul de Mazăre, îmbrăcat ca Che Guevara. Mai voia să şi vorbească. Dracul a mai pomenit Che Guevara şi liberalism? Iar Piaţa Universităţii abia mai pâlpâie.
Atunci i-a intrat rău ghimpele. Sula-n coastă, cum spunea Iliescu. Moşul a fost trei mandate preş
